Mos Timp

Mos Timp si cu mine suntem prieteni vechi. Ne stim de 8 ani. De fapt, atunci l-am vazut eu prima data si am crezut ca e Mos Craciun. Avea o barba lunga si plete ce-i cadeau mai jos de umeri, argintii, perfecte. Mergea in baston si zambea mereu. Abia dupa ce si-a scurtat barba si pletele si a intinerit pe neasteptate cu vreo 15 ani, mi-am dat seama cine este de fapt. A renuntat si la baston, acum mergand alene, usor incovoiat si mereu cu mainile la spate. Nu sunt multi cei care stiu cine este. De fapt, nu-l baga in seama decat copiii si batranii. Doar ei au ochi sa-l vada. Ceilalti, il cred doar un mos nebun si singuratic, care sta in fiecare zi in acelasi colt de strada ore intregi, aruncand zambete strengare tuturor trecatorilor.
Nu l-am vazut sa vorbeasca cu nimeni pana acum, dar noi doi ne intelegem din priviri. Parca imi da fiecare zi din buzunar, cand trec dimineata pe langa el. Uneori, ne salutam din cap. Dar nu vorbim. Ce am putea sa ne spunem? Are el lucruri mai importante de facut, de sta mereu in locul ala, la coltul de strada cu cea mai buna priveliste din zona.
Mi-e drag Mos Timp! Imi plac pletele lui argintii si ochii plini de darnicie. Da, e darnic Mos Timp... Stie exact cat timp sa ne dea, pentru ca atunci cand plecam, sa regretam ca o facem, sa fim regretati si totusi, sa spunem ca am trait exact cat a trebuit viata asta.
E tare intelept Mos Timp. Nu se supara pe noi cand incercam sa ii facem in ciuda. Stie ca desi spunem ca avem 18 ani cand avem 16 sau ca abia am implinit 35 cand avem 42, tot cat vrea el avem si mai avem.
Lui Mos Timp ii plac bomboanele. In zilele lui vesele, il vezi cum scoate cate una din buzunarul hainei lui negre, mereu aceeasi. Poate cand il voi vedea din nou, ii voi cumpara o punga cu bomboane verzi. Numai de-alea mananca. Si poate data viitoare incerc sa si vorbesc cu el. Oare ce voce are Mos Timp?