Au amutit pescarusii

Nu se mai aud pescarusii in oras... Inainte, glasul lor rugator se auzea dinspre lacul statut, in toata metropola. Acum au amutit. I-a speriat zgomotul artificial. Fiare contorsionate, claxoane, injuraturi, ploaie acida, plansete de disperare, focuri de arma, razboaie, tramvaie, gri zgomotos. Poluare. Tristete. Zgomot artificial.
Nu mai striga pescarusii. Au amutit, cu pliscurile deschise. Si se uita catre corbii care ciugulesc cadavrul orasului. Si tac.
Alb, negru, alb, negru, GRI! Ciment greu le apasa trupurile firave. Blocurile cu muzica, batai si tipete le-au inghitit glasul.
Au amutit pescarusii...