Mos Timp

Mos Timp si cu mine suntem prieteni vechi. Ne stim de 8 ani. De fapt, atunci l-am vazut eu prima data si am crezut ca e Mos Craciun. Avea o barba lunga si plete ce-i cadeau mai jos de umeri, argintii, perfecte. Mergea in baston si zambea mereu. Abia dupa ce si-a scurtat barba si pletele si a intinerit pe neasteptate cu vreo 15 ani, mi-am dat seama cine este de fapt. A renuntat si la baston, acum mergand alene, usor incovoiat si mereu cu mainile la spate. Nu sunt multi cei care stiu cine este. De fapt, nu-l baga in seama decat copiii si batranii. Doar ei au ochi sa-l vada. Ceilalti, il cred doar un mos nebun si singuratic, care sta in fiecare zi in acelasi colt de strada ore intregi, aruncand zambete strengare tuturor trecatorilor.
Nu l-am vazut sa vorbeasca cu nimeni pana acum, dar noi doi ne intelegem din priviri. Parca imi da fiecare zi din buzunar, cand trec dimineata pe langa el. Uneori, ne salutam din cap. Dar nu vorbim. Ce am putea sa ne spunem? Are el lucruri mai importante de facut, de sta mereu in locul ala, la coltul de strada cu cea mai buna priveliste din zona.
Mi-e drag Mos Timp! Imi plac pletele lui argintii si ochii plini de darnicie. Da, e darnic Mos Timp... Stie exact cat timp sa ne dea, pentru ca atunci cand plecam, sa regretam ca o facem, sa fim regretati si totusi, sa spunem ca am trait exact cat a trebuit viata asta.
E tare intelept Mos Timp. Nu se supara pe noi cand incercam sa ii facem in ciuda. Stie ca desi spunem ca avem 18 ani cand avem 16 sau ca abia am implinit 35 cand avem 42, tot cat vrea el avem si mai avem.
Lui Mos Timp ii plac bomboanele. In zilele lui vesele, il vezi cum scoate cate una din buzunarul hainei lui negre, mereu aceeasi. Poate cand il voi vedea din nou, ii voi cumpara o punga cu bomboane verzi. Numai de-alea mananca. Si poate data viitoare incerc sa si vorbesc cu el. Oare ce voce are Mos Timp?

PLICUL CU MUZICA

Mi-am facut blog... L-am facut acu doua saptamani si totusi, am ramas fara idei in momentul in care am hotarat sa scriu ceva in el. Asa este si acum. Ma gandesc in gol. Poti sa te gandesti la nimic?
Cel mai aproape de a nu gandi nimic ajung cand imi spun "acum nu gandesc nimic", dar chiar si atunci gandesc ca nu gandesc. Este ciudat...
Oare este cineva capabil sa isi faca vocea din cap sa taca definitiv, pentru cateva minute? Cred ca ar fi un om tare fericit, cu linistea aia in minte. Totusi, oare nu ar incepe sa se simta singur dupa primele secunde? Dar daca s-ar simti singur, probabil ca nu a reusit sa isi faca vocea sa taca. Vocea i-ar spune ca e singur. Uite un paradox.
Am vazut astazi pe strada o fata. Tinea un plic de hartie in mana, in care intra un jack de casti, pe care le avea in urechi. Dansa pe strada. Era tare ciudata. Oare ea cate voci aude? Si care dintre ele canta? Oare are si voci mute, dar care canta la instrumente? Parea o muzica vesela - radea in timp ce danza/mergea. Ce le-or fi zis atunci vocile oamenilor care treceau pe langa ea? Oare vocile lor au observat ca muzica venea dintr-un plic gol?