Trebuie sa zbor

A venit vremea sa imi intind aripile si sa zbor. Sunt un fluture care pleaca de pe floarea lui inmiresmata si comoda. Floarea nu ma mai vrea, acum ca am imbatranit si aripile mele au capatat o nuanta de rugina. Floarea e albastra, eu eram albastra. Acum, nu ne mai potrivim.
Asa ca voi zbura. Am gasit o floare ruginie, care vrea sa intinerim impreuna. Trebuie sa-mi mai deschid aripile o ultima data. Sunt un fluture batran, puterile ma lasa. Un ultim efort... atat mai am de dat. Poate ca nectarul noii flori va fi mai dulce. Poate nu va fi mai dulce, dar floarea mai intelegatoare. Poate voi fi un fluture fericit. Poate chiar voi intineri la loc, cum mi-a promis floarea ruginie.
Vine toamna... Eu si noua mea floare vom avea de indurat in curand frig si vant si iarna. Suntem firavi, dar impreuna vom prinde prima raza de primavara. Si de atunci, va fi mai bine. Daca floarea ruginie ma iubeste, nu o voi mai parasi niciodata. Voi avea si eu grija de ea. O voi mangaia cu aripile mele si la vara, o sa-i tin racoare cu trupul meu. Si la iarna, o voi inveli cu mine, ca sa nu sufere de frig.
Vom fi fericiti, eu si floarea mea. Si viata noastra scurta, va fi ca o briza dulce...